Nunta


Traditii si obiceiuri de nunta

Despre nunti si obiceiuri legate de nunta, miri si mirese se pot scrie cate in luna si in stele. Important este insa faptul ca fiecare gest, fiecare obicei sau superstitie are o semnificatie, pe care orice viitoare mireasa este datoare sa le afle.

Nunta este o zi plina de emotii, la care visam inca din copilarie. Este adevarat ca fiecare din noi viseaza la acest eveniment in mod diferit, insa nunta are si o serie de momente care in general trebuie respectate, ce tin de obiceiuri si traditii. La noi in tara acestea difera de la o zona la alta, iar astazi mirii de multe ori isi aleg din multitudinea de obiceiuri si traditii pe acelea care le plac mai mult. Sunt si cupluri care aleg sa nu respecte nimic din ceea ce este traditional de nunta. Oricum este bine de stiut care sunt aceste obiceiuri, care este insemnatatea si succesiunea lor.

V-am selectat mai jos cele mai frecvente obiceiuri de nunta, prezentate in ordinea succesiunii lor.

Primul pas il reprezinta cererea in casatorie. Traditional vorbind, mirele trebuia sa mearga la parintii fetei si sa o peteasca, sa le ceara incuviintarea de a le lua fiica in casatorie. Astazi insa acest obicei nu mai reprezinta o obligatie, ceea ce conteaza cel mai mult este ca cei doi indragostiti sa fie de acord cu casatoria. Evident, acordul parintilor este important, dar nu definitoriu.

Urmatorul pas este alegerea nasilor. Acestia aveau un rol foarte important in vremurile mai vechi, ei fiind personajele principale la nunta. Astazi, in centrul atentiei stau mirii. Rolul nasilor tine atat de latura financiara, ei platind voalul miresei, lumanarile si ceremonia religioasa, dar si de cea spirituala. Cu timpul s-a mai pierdut din obiceiuri, insa nasii erau cei ce ii indrumau pe tineri in viata familiala, ii sfatuiau atunci cand aveau conflicte etc.Dupa alegerea nasilor, tinerii trebuie sa mearga cu ploconul la acestia. Primirea sau refuzarea ploconului de catre nasi corespunde acceptarii sau nu a propunerii pe care le-o aduce tinerii indragostiti.

Daca nasii accepta, incep pregatirile de nunta. In traditia romaneasca, nunta este inceputa de cavalerii de onoare, care impreuna cu lautarii pleaca spre casa mirelui. Aici are loc barbieritul mirelui ce simbolizeaza trecerea acestuia de la flacau la barbat. Apoi alaiul pleaca spre casa nasilor. Mirele are datoria de a cumpara buchetul nasei si al miresei. Ajunsi la destinatie, mirele ofera buchetul nasei, iar intreg alaiul este tratat cu sampanie si piscoturi (cel mai bun vin si mancaruri alese in obiceiurile mai vechi). De aici se pleaca spre casa miresei, unde domnisoarele de onoare gatesc mireasa, iar nasa ii pune parura si voalul pe care are datoria sa le cumpere. Apoi mireasa se intalneste cu mirele care ii ofera buchetelul.

Mai departe mireasa prinde in piept cocardele nasului, nasei si mirele (in aceasta ordine), apoi domnisoarele de onoare socrilor, rudelor si restului invitatilor.

Incepe hora miresei, iar nasa are datoria de a rupe turta miresei si de a imparti din ea invitatilor. Intreg alaiul porneste spre biserica.

Alaiul nu merge la voia intamplarii, ci in “frunte” merg o domnisoara de onoare si un cavaler care tin lumanarile, in spatele lor mireasa si nasul care sunt urmati de mire si nasa, mai in spate socrii mari si apoi socrii mici. Ultimii vin invitatii. Femeile (mireasa, nasa, soacrele etc.) stau intotdeauna in stanga barbatilor.

In biserica se tine de obicei intai slujba pentru logodna, aceasta deoarece mirii de multe ori nu sunt logoditi inainte. In cadrul acestei slujbe sunt asezate verighetele mirilor. Apoi urmeaza cununia religioasa unde sunt inversate verighetele mirilor. Dupa aceasta preotul, mirii si nasii se iau de mana si se invart in jurul mesei dansand “Isaiia dantuieste”. La sfarsitul ceremoniei mirii ies din biserica si se arunca grau si orez in semn de bogatie.

Intrarea in local (sau curte) se face respectand aceeasi ordine a intrarii in biserica, doar ca de data aceasta lumanarile vor fi aprinse. Sunt serviti nuntasii la intrare cu fursecuri, piscoturi, iar dupa terminarea antreurilor urmeaza valsul miresei. Acest dans apartine mirelui si miresei, apoi cu mireasa danseaza tatal si nasul.

Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Exista o semnificatie pentru fiecare in parte. Astfel, “ceva vechi” poate fi o bijuterie a bunicii, o batista a mamei sau alta amintire de familie, simbolizand continuitatea familiei si a traditiei; “ ceva nou” (rochia de mireasa, o bijuterie noua) reprezinta prosperitatea viitorului, “ceva imprumutat” (o moneda, o esarfa) aduce noroc atat miresei, cat si celui care a imprumutat iar “ceva albastru “ (jartiera sau o floare) simbolizeaza fertilitatea miresei.

Voalul miresei simbolizeaza virginitatea si sfiosenia ei in fata lui Dumnezeu, dar de-a lungul timpului a fost folosit si pentru a-i feri chipul de privirea unui vechi iubit gelos care ar putea strica ceremonia.

Inelul de logodna a aparut ca marturie a dorintei mirelui de a-si lua in casatorie iubita, iar purtarea acestui inel pe al patrulea deget de la mana stanga este strans legata de corespondenta inelarului cu inima.

Jartiera
a inceput sa coincida din ce in ce mai des cu acel “ceva albastru”, iar obiceiul ca nuntasii sa insoteasca cuplul pana in dormitorul nuptial unde mirele arata jartiera a fost inlocuit cu intrecerea cavalerilor de onoare pentru a o prinde, dupa ce mirele i-o da jos miresei cu dintii si o arunca catre multime. Cel care o prinde va urma la insuratoare.

Aruncarea buchetului miresei are aceeasi semnificatie ca si aruncatul jartierei, asa ca domnisoara de onoare care va prinde buchetul va fi urmatoarea mireasa.

Rochia alba de mireasa a aparut ca obicei dupa ce regina Victoria a purtat la nunta sa cu regele Alfred o rochie complet alba. De atunci acest obicei a devenit unic in ceremonia nuptiala, simbolizand puritatea si gingasia miresei.

Bomboanele care se impart la cununia civila si religioasa semnifica dragostea si bucuria pe care mirii o impartasesc nuntasilor, precum si dulceata iubirii tanarului cuplu. Sunt obligatoriu in numar impar, pentru a purta noroc.
Imbracamintea domnisoarelor si cavalerilor de onoare are o semnificatie aparte. Se spune ca domnisoarele si cavalerii trebuie sa fie imbracati frumos, precum mirii, pentru a nu fi gelosi pe acestia. Conform traditiei, alaiul de cavaleri si domnisoare de onoare, asemeni unul scut, are datoria de a-i apara pe miri de spiritele rele care bantuie in ziua nuntii.

Aruncarea cu orez. Orezul simbolizeaza fertilitatea. Astfel, gestul nuntasilor poate fi interpretat ca un indemn adresat mirilor de a avea copii.

Taierea tortului
este una din primele activitati pe care proaspetii miri le fac impreuna. Etajul superior este pastrat pentru ca mirii sa deguste si in primele zile ale mariajului din dulceata nuntii.

Secretul rochiei de mireasa este cel mai greu de pastrat. Se spune ca daca mirele vede inainte de nunta rochia de mireasa este semn de ghinion si nefericire in viata cuplului, indicand chiar si o posibila despartire.

Intalnirea dintre doua mirese este unanim acceptata ca aducatoare de ghinion.

Multe cupluri prefera sa petreaca ziua si noaptea dinaintea nuntii impreuna, dar traditia o interzice, tot pe motiv de ghinion.

Sarutul mirilor incheie ceremonia religioasa. In vremuri de demult, sarutul era ritualul prin care mirii faceau schimb de spirite, transmitandu-si fiecare cate o parte din suflet celuilalt, ca legamant al iubirii nemarginite.

De ce sta mireasa la stanga mirelui?”. Este o intrebare al carei raspuns cu siguranta ca nu-l cunoasteti. Pozitionarea miresei la stanga mirelui este un obicei care dateaza din Evul Mediu, pe vremea cavalerilor. Obiceiul cerea ca mirele sa-si rapeasca viitoarea mireasa si sa se lupte pentru a o pastra langa el. De aceea partea dreapta trebuie sa fie libera, pentru a-si apara cu sabia (din mana dreapta) prizoniera-viitoarea mireasa.

Dansul mirilor a devenit o traditie in ceremonia nuptiala imprumutata din timpuri vechi cu regi si regine, cand in cadrul unei serate la palatul regal primii care deschideau seara si dansul erau gazdele. Azi, mirii sunt cei care deschid dansul prin asa numitul “vals al mirilor”. Dansul lor este urmat de cel al mirelui cu soacra / mama si al miresei cu socrul/tatal. Apoi cavalerii de onoare invita domnisoarele la dans.

Trecerea pragului de catre mire cu mireasa in brate este un obicei nascut din doua superstitii: prima vorbeste despre spiritele rele ascunse sub pragul casei, astfel mireasa trebuie purtata deasupra pragului pentru a se feri de rau. A doua superstitie are in vedere o eventuala cazatura. Daca mireasa nu este purtata cu grija, sau daca se impiedica, este considerat semn rau.

Dupa aceasta invitatii ofera cadourile de casa noua si pleaca, insa spre casa mirilor unde petrecerea continua. Mirele trebuie sa treaca pragul casei (camerei de hotel) cu nevasta sa in brate, intrand astfel impreuna in caminul lor. Apoi nunta se incheie si peste cateva zile cei doi insuratei pleaca in luna de miere unde isi petrec inceputul casniciei intr-un mod cat mai frumos.

Casa de piatra !